Pentru ca reclama sa dispara sponsorizeaza memorialul. Sponsorizeaza memorial »

Marea loveste digul pe care in seara aceea n-am avut curajul sa mergem la capat. Piatra uda luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti, ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt. Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti inca intr-o zi vom renunta sa ma patrundem pe dig. Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar si il vom uita in cele din urma, vom uita c-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat. Acum chiar daca as merge pe dig, nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca sau pot inainta curajos. E totuna. Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde, sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb cine sunt, ce varsta am si ce caut aici. Si de ce m-am oprit in fata acestui dig, ca si cum l-as cunoaste? OCTVIAN PALER

Postat de Catalina, la data 27 Ianuarie 2011

Adauga un comentariu ...

• Nume:
  
• Email:
  
• Codul de securitate:
  
  

Mi-e frig de frigul celui ce-o să plece Şi nu va mai veni-napoi, în veci, Şi haină din cuier devine rece Şi mânecile la cămăşi mi-s reci. Mi-e frig de frigul omului pe care, Îndată ce în glorie s-a frânt, Familia l-a dus la-nmormântare Şi l-a lăsat acolo, în pământ. Mi-e frig de frigul lui, acum, că plouă Şi-n cimitir e apă cu prisos, În timp ce viaţa ne e dată nouă, El zace în sicriu acolo, jos. Mi-e frig de frigul nopţilor de iarnă, Când respirând prin viscole, postum, Nămeţii vor începe să se-aştearnă Şi el, sărmanul, se preface-n scrum. MI-E FRIG Mi-e frig de frigul ţurţurilor care Vor atârnă plângând de crucea sa, Când lacrimile noastre funerare, În cinic scăzământ, se vor usca. Mi-e frig de frigul cerului pe unde Îşi joacă rolul ultim şi-i e greu, Că îl priveşte însuşi Dumnezeu, Şi dintr-odată, prin schimbări profunde, Mi-e frig de frigul lui. Mi-e frig de frigul meu. ADRIAN PAUNESCU

Postat de Catalina, la data 27 Ianuarie 2011

Adauga un comentariu ...

• Nume:
  
• Email:
  
• Codul de securitate:
  
  

Incerc de cateva luni sa ma adun...este greu, foarte greu! Niciodata nu mi-a placut sa ma „hranesc din amintiri”; am trait in prezent facand planuri marete pentru viitor...alaturi de familie! Ma intalneam cu „copilaria”...si impreuna cu EL...radeam de „nasabuintele” noastre, de jocurile naive ale acelei varste ... Azi...intorc capul in trecut de cate ori am ocazia, doar sa-L revad ...si plang cu aceiasi usurinta cu care...odata radeam vorbind de „copilaria copilului universal”...si totusi...multi ar fi invidiosi pentru amintirile noastre! Eu nu am fosto sora "comuna", iar EL ...a fost celmai bun FRATE din lume! ...vorbesc la trecut...si plang...oare mai este??? Caut sa inteleg azi...ceea ce ieri nu ma interesa! Cine sunt azi fara EL??? Pana pe 5 iulie 2010 aveam un Frate, cu care m-am mandrit mereu...oriune, cu care am fost de mica intr-o permanenta competitie; eram sora lui si IL iubeam asa cum fiecare frate ar trebui sa-si iubeasca seamanul! Nu stiu cum sunt altii...nu stiu ce relatii au alti frati...eu vorbesc pentru MINE....si stiu ca ...L-AM IUBIT...INCA IL IUBESC....SI IL VOI IUBI SI DE AZI INAINTE....FOARTE MULT! Un copil caruia tatal i-a fost „luat” de "moarte" (Dumnezeu cu care eu am crecut...NU putea face asta!), se numeste ORFAN, o sotie...careia I SE SMULGE DIN BRATE - CU BRUTALITATE - UN SOT, se numeste „VADUVA”, dar unei MAME careia i se „ARDE” JUMATATE DIN VIATA SI SUFLET" pierzandu-si fiul de 34 ani cum se numeste???? O sora care a fost obisnita sa creasca cu EL....si deodata totul se „MISTUIE” in vesnicie...cum se NUMESTE???? Cum sa raspund la intrebari „Mai ai frati”??? Sa vorbesc la trecut????? Cum sa invat sa „traiesc” fara sa-l vad, fara sa-l aud???? Acum privind in „mine”...rasfoiesc fiecare amintire ca dintr-o carte veche..foarte veche.... DE TEAMA CA MACAR ACEL PUTIN SA-L MAI PASTREZ INTACT CAT VOI TRAI! Mi-e dor de EL...cu fiecare zi mai multtttt!

Postat de Catalina, la data 13 Ianuarie 2011

Adauga un comentariu ...

• Nume:
  
• Email:
  
• Codul de securitate: