Religia: Ortodox
Adresa: Calea Victoriei nr. 28, sector 3

Preot: Crâsmariu Toader
Hram: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie), Sf. Elefterie

Biserica se afla acum ascunsa, în spatele blocului Delta Dunarii din Calea Victoriei, colt cu B-dul Regina Elisabeta. Bisericile succesive au fost înaltate aici, pe terenuri aflata pe rând în posesia boierilor Mogosesti-Gradisteni, a Craiovestilor si apoi a Cantacuzinilor. Urmele probabile ale unui locas au fost depistate pe str. Academiei nr. 4, cu prilejul cercetarilor arheologice din anii 1950.

Atunci au fost gasite 15 morminte, datate între secolele XV-XVIII, pe care arheologul Gheorghe Cantacuzino (Gheorghe Cantea) le-a atribuit cimitirului din jurul vechii biserici.

Biserica a fost ctitorita mai întâi din lemn, pe locul unui locas mult mai vechi. Apoi, biserica a fost rectitorita de Maria DOAMNA, a doua sotie a lui Serban Cantacuzino (vezi pisania), probabil înaintea datei de 19 februarie 1677, când e amintita mahalaua din jur „a lui popa Istratie”, aceasta fiind de altfel, cea mai veche mentiune cunoscuta a enoriei si indirect a bisericii. La 1684 mai, 11, mahalaua se numea „la biserica Doamnei” dovedind ca aici exista deja o biserica, cea a principesei Maria.

Biserica Mariei Doamna, poate fi corelata cu marile case construite de sotul sau Serban Cantacuzino, viitorul Domn, aflate peste drum, pe locul blocurilor de pe Calea Victoriei, nr. 21-23. Biserica fusese destinata de la început drept paraclis, nu doar al unei case boieresti, ci al unei viitoare resedinte domnesti.

Biserica a fost închinata la 28 octombrie 1689 Manastirii Cotroceni, ctitoria sotului sau. Pictura a fost executata la interior de zugravii Constantin si Ioan, amintiti în pomelnicul aflat la proscomidia bisericii.

Biserica Doamnei este atestata pe planul Purcel, la 1789. Pe planul Boroczyn, publicat în 1852, este indicata lânga hanul Greceanu-Dedu si lânga casele Grecenilor, aflate pe locul blocului Delta Dunarii. Lacasul sufera din pricina cutremurelor din 1802,1827,1829,1838, astfel ca la 1854-1856, când o fotografiaza Ludwig Augerer, din armata austriaca de ocupatie, biserica avea numai turnul-clopotnita, poate acela originar dupa forma si taietura materialului, din turla Pantocrator fiind vizibila doar baza, învelita în tabla. Curând dupa aceea, biserica a fost reparata radical înainte de 1868, când este darâmat turnul clopotnita mentionat mai sus, fiind înlocuit cu altul din lemn si tabla, reparata din nou în 1869 si renovata iarasi în 1906.

Declarata MONUMENT ISTORIC prin Decretul Regal din 1915, biserica Doamnei s-a bucurat de atentia Comisiunii Monumentelor Istorice, care îi face, între 1920-1951, diferite lucrari de întretinere, urmând principiului asupra lucrarilor de restaurare de la noi, formulat în acei ani de N. Ghika- Budesti, arhitectul sef al Serviciului Tehnic al Comisiunii: „A conserva si nimic mai mult”. Nefiind afectata major de cutremurul din 1940, reparatiile sunt sumare. Dupa cutremurul din 1977, a fost din nou reparata cu participarea arh. Constantin Joja si a pictorului Nicolae Sava. O noua restaurare este în curs din anul 1998. Proiectul consolidarii a fost întocmit în 1991.

Fresca originara, facuta de zugravul Constantin (care a lucrat si la Cozia), într-o armonie de rosu, negru si auriu, restaurata în 1970 este din nou deteriorata si înnegrita de timp, urmând a fi curatata.