Exprima sincerele condoleante prin aprinderea unei lumanari sau oferirea unei flori, gratuit.
Aprinde o candela care, impreuna cu mesajul tau, va ramane prima intrare in cartea de condoleante (de la numai 3€, plata prin Card, PayPal sau SMS).
mă plimb pe poteci
în zig-zag,
în răscruci,
drept
mă opresc uneori
ghemuită
în palme
(nici nu ai gândi
cum poate un om
să încapă
în palme)
gândurile îmi zboară
în sus,
în jos,
vertical,
orizontal,
cruciş,
şubred,
crud
sunt singură
nimeni!
(nici nu ai gândi
cum pot gândurile
unui om
să urce până la Dumnezeu,
iar apoi
să coboare
până în genunchi
când le pun jos în rugi)
caut
ce caut?
pentru Dumnezeu ce tot caut?
ce nu am şi aş putea avea?
cuvântul? mi-e aici
pitit după o lacrimă şchioapă
iubirea? e toată a mea
fără cuvinte - doar ea
plinătatea? mi-e divină
cu ochi mari şi frumoşi
ce nu am şi aş putea avea?
poate...spun poate...
liniştea?!
liniştea aceea rotundă
fără ecou,
fără crevase,
doar rotundă şi plină?
(nici nu ai gândi
cum poate un om
să încapă
într-un bob micuţ
de linişte)
...........
printre gânduri îmi curgi încet în suflet
eşti aici şi nu eşti
nici măcar nu ştiu ce culoare au ochii tăi
când îi sărută soarele
ştiu doar cum zâmbeşti în versuri
şi cum iubeşti
printre rânduri te găsesc îmbrăţisând
o idee de mine
care pare demult a nu mai fi
mi-s fericită uneori, iar alteori plâng
tu nu ştii,
iar dacă ai şti...ce ai face???
fără să vreau
te-am zărit conturând o idee de fată
zâmbind
acum ştiu - cum se unesc rândurile
între oameni
Oferita de Melania din Timisoara la 17 Mai 2012
Comentarii (0)
IUBIRE DE-O VARA G.M.
am strivit nucile cu dinţii
simt gustul verde amar
cît ne trebuie nouă pentru
o mînă
de dragoste.
azi îţi las scrisoare
în frunzele galbene
pe strada în apropierea cerului
te văd cu o fetiţa de mînă
aveţi pelerine cu toate ca nu plouă .
plec spre spitalul unde
se operează gîndurile
cele rele se pun în ghips
aici o să mă fac bine
mai ales că durerea e undeva afară
iar ochii înfloriţi
sfirsind
precum iubirea de o vară....
Oferita de Melania din Timisoara la 16 Mai 2012
Comentarii (0)
...o luminita....din sufletul meu de mama....pentru TINE!!!
Aprinsa de Camelia(mama Carminei) la 13 Mai 2012
Comentarii (0)
"Ţi-ai închis dorul într-o coloană
pe care nu pot să-l măsor
decât cu sufletul.
Privindu-te aşa prin surplusul
ce urcă-n noaptea de dafin,
mirositoarea frunză
trupul de piersică îl coace
învârtind soarele.
Voi lua din loc distanţa mai mare
de nu te mai ajung.
Lacrima coaptă, ceară luminoasă,
căzută curgătoare
pe faţa anotimpului tânăr
îndelung vibrează,
risipire-i adaugă
la rădăcina lunilor."G.M.CU DRAG :(
Oferita de Melania din Timisoara la 13 Mai 2012
Comentarii (0)
...un drum frant...oprit ...aici pe pamant al unui suflet atat de drag noua...sau un inger cu numele de Silviu ... in zbor spre o lumea atat de necunoscuta noua ...poate mai buna...mai frumoasa ...un colt de RAI ! Dar...noua ne lipsesti enorm ...scumpule...puiule drag !Silvia mama lui Silviu.
Oferita de Silvia Cizmas la 13 Mai 2012
Comentarii (0)
peste mantia cenușie a orașului
valuri de ceață care-l apasă
scîrțîie din încheieturi
îl dor umerii
nu mai primește aer
ici şi colo rădăcini ieșite din piatră
case strivite de blocuri
se agăță ca ciulinii de poală
să respire verde
printre lampadare
miop un paznic de noapte ca o fantomă
nervos când nu are țigări
calcă apăsat
în cadenţă de bocanci stâlciți
aripile fluturilor au fost strivite
şi-a rămas praful
Aprinsa de Melania din Timisoara la 13 Mai 2012
Comentarii (0)
Copil frumos si bun:(
Oferita de Melania din Timisoara la 12 Mai 2012
Comentarii (0)
FUM UD G.M.din pulberea vegetală
se ajează o garoafă
pe obrazul doamnei T
acea roşeaţă învie balul
dintr-o toamnă moartă
apare şi tinereţea unui bătrînel
adormit în cimitir.
se revarsă muzica uscată
în amintirile lor
polcă,vals,mazurcă.
creşte o iubire tînără
în nebuloase aripi
ale clipei lor
cu virfurile-n cer
se regăseşte
cu ochii rupţi din acelaşi zbor
prin fumul ud.
Aprinsa de Melania din Timisoara la 10 Mai 2012
Comentarii (0)
BIBLIOTECA CERULUI G.M
din biblioteca cerului
cărţile se scutură peste lume
se deschid şi închid
evantai
deasupra locuinţei celui mai înalt gînd.
literele cad pe străzi
noaptea le înghesuie
sub pietrele caselor adormite
fără să le sugrume.
unele sunt luate de păsări rare
le aşază pe frunze
păzite de poarta viselor
ochii ei nu se închid niciodată
chiar de lacrimile trag
pleoapele în jos
sunt aplecate peste mormîntul
proaspăt al rătăcirii ştiinţei.