De câte ori pleacă câte un ACTOR, lumea spune că se reintregeşte o distribuţie, că Tatăl Ceresc are parte de cel mai bun spectacol, că Teatrul din Ceruri e cel mai grozav .... Ne mângâie oare astfel de exprimări, ne este dorul mai mic, lacrimile se usucă mai repede? Nu ! Sunt doar convenţii, aşa cum au fost şi vieţile lor pe scenă ... Actorii care pleacă sunt şi ei oameni, cu dureri şi bucurii, cu necazuri şi reuşite, cu copii ce-i plâng sau doar le poartă numele.... Şi atunci ce au avut ei în plus? Au avut APLAUZELE!!! Doar ei cunosc sentimentul fericirii născut din tumultul aplauzelor. Doar noi cunoastem sentimentul deznădejdii când cortina nu se mai ridică. Lui Ion Săsăran nu i-a placut niciodată melodia "Un actor grabit" ...fiindcă actorul bun nu se grăbea niciodată să părăsească scena, cabina , teatrul după spectacol! Ion Săsăran s-a grabit o singura data, în 20 august 2009...

Această poezie este dedicată în memoria celui care a fost, este şi va fi mereu maestrul ION SĂSĂRAN. Dumnezeu să te ierte maestre!!! Deşi ne naştem şi murim, O singură amintire vie Va rămâne printre noi Pentr-o veşnicie... Ca un trandafir noi suntem, Puri, blajini şi plini de viată Într-o zi ne ofilim... Şi aşa ne trece timpul, Şi aşa îmbătrânim. Stinşi de viată şi putere De pe lume vom pleca, Dar în veci, scrisă în piatră Amintirea vă va sta... (Octavian Coste, iunie 2010)