Cristiana Carmina Mitu
(Pisu)

DATA NASTERII: 02 Februarie, 1989
DATA DECESULUI: 30 August, 2010
LOCALITATE: Timisoara, Timis
-> Email catre familie & prieteni
-> Adauga o amintire
-> Adauga o poza
-> Contacteaza detinatorul memorialului
-> Printeaza
MEMORIAL CREAT DE
Andrada Elissa, la 31 August, 2010
MEMORIAL SPONSORIZAT DE
Emilia Medinschi
(memorial etern)
INFORMEAZA-TI PRIETENII
965017 vizualizari

Impartaseste o amintire

Aceasta pagina este locul in care familia si prietenii pot depana amintiri despre Cristiana Carmina Mitu. Impartaseste cu ceilalti momentele frumoase petrecute alaturi de Cristiana Carmina Mitu si acorda-le posibilitatea sa le retraiasca.


Pentru a folosi aceasta functie va rugam sa va logati
Pentru a posta amintiri trebuie sa va logati

cu drag imi aduc aminte si de vremea cand mergeam cu Cris la innot la bazin in Dacia. Tanti Cami ne-a trimis. vroia ca si CRIS sa faca umpic de miscare, de altfel Cris a fost si o buna inotatoare inca de mica!!!! si pentru ca prietena mea sa nu mearga singura, m-a luat si pe mine, prietena ei cea mai buna de atunci. era asa fain.....imi amintesc ca ne luam costumele de baie si plecam. de multe ori ne ducea Tanti Cami, iar la intoarcere ne astepta uneori Domnul Cristi. Cris stia foarte bine sa innoate, sarea cap atunci cand avea voie, inota ca o adevarata profesionista. am admirat-o mereu pentru curajul, dexteritatea si performata pe care o avea in domeniu. era geniala.......era o scumpa. Micuta blondă inotatoare!!! ca o sirena... imi zicea: sari si tu, dar eu da de unde, abea saream tinându-ma de nas. nu puteam si nu vroiam, imi era frica.... Cris radea de mine...avea rasul ei specific, cu ochisorii ei mici,,,,,,parca si acum o vad! si mi-e asa dor......dor de toate astea....dor de TINE!


Postat de Ina Nica, la data 04 Februarie 2011

...Ina,amintirea aceasta a ta ma poarta si pe mine in momente de neuitat...asa cum spui,parca o vad si eu cu ochisorii micuti,pt ca asa i se faceau ei cand radea...iar in legatura cu bazinul si saritul "cap" imi amintesc si eu cand ne-a invatat Alex pe amandoua cum sa sarim fara sa ne mai fie frica...de atunci nu ne-a mai fost frica si exersam de fiecare data saritura noastra...ce momente speciale!!

Postat de CORI la 05 Februarie 2011

TOT DIN ACEST SET DE AMINTIRI face parte si prezenta noastra acasa la niste batrani, pe traseul acestei excursii care am facut-o atunci cu tatal Cristianei. au trecut poate 9 sau 10 ani de atunci.... parca erau niste cunostinte de ale parintilor lui Cris, sau poate rude de ale lui Raul, baiatul care a fost cu noi....nu mai stiu bine. stiu doar ca am dormit acolo la dansii, erau niste persoane extrem de calde, de primitoare si bine-voitoare. o iubeau mult pe Cris. o cunosteau de mai demult. erau deosebiti oamenii aceea! ne-au tratat asa de bine, ne-ar fi dat de toate si ne-ar fii facut toate poftele. seara, imi aduc bine aminte ca batranul parca, cu ajutorul baietilor (Inu si Raul) au facut un foc de tabara, afara pe iarba de langa casa....am stat la foc, povesteam, pote ne si jucam ceva, radeam, era foarte frumos!!!! multumim D-lui Cristi pentru aceste amintiri si momente de neuitat, care l-ea oferit cu atata dragoste fiicei lui Cristiana, dar si noua prietenilor ei buni de atunci!!


Postat de Ina, la data 03 Februarie 2011

tanti Cami va cred...va inteleg, de fapt incerc sa inteleg cum va simtiti. si eu m-am gandit mult zilele astea la Cris, parca tot nu-mi vine sa cred, efectiv parca nu vreau sa accept......si totusi imi dau seama ca asta este situatia si timpul nu-l mi putem aduce inapoi din pacate....e foarte trist tot ce se intampla, va cred prin ce treceti dar doar dumnevoastra stiti cu adevarat prin ce chin treceti....e un cuvant greu, dar stiu ca asa este. si mai stiu ca orice vi-am mai spune noi este inutil si orice am vrea sa facem nu va putem lua durerea, dar macar am vrea SA STITI ca suntem aici, sunt aici sa va ascult, sa povestim, sa ne gandim la Cris impreuna, atunci cand vreti dumneavoastra si puteti!!! va pup tare de tot!

Postat de ina nica la 04 Februarie 2011

poate tot atunci, in acea excursie am ajuns si la Cabana Cuntu tot de pe Muntele Mic. abea imi amintesc firul logic al intamplarilor, dar sunt secvente pe care nu cred ac le voi uita.....cum sunt taseul nostru pana acolo, cu ghiozdanele in spinare. am trecut si prin padure, unde ne mai opream din cand in cad pentru a ne odihni. apoi am ajuns intr/o poiana, apoi am mai mers destul de mult pentru noi la acea vreme, si in final am ajuns la Cuntu. stiu ca acolo Tatal Cristianei a aprins foscul la butelia aceea portabila care o avea la dansul si ne-a facut o supa la plic foarte gustoasa.... a pus apa la fiert, (eram nerabdatori sa fiarba apa). supa era asa de buna, ne incalzeam sufletele cu ea. era chiar delicioasa supa aceea. apoi ne-am mai plimbat pe acolo, prin preajma... si seara parca ne-am mai imprietenit cu niste copii de acolo, era parca o familie venita, ne jucam inauntru, parca intr-o bucatarie....camera nu mi-o amintesc de loc, dar supa aceea si prezenta lui Cris e inca foarte vie .....


Postat de Ina Nica din 5VNSC, la data 03 Februarie 2011
Comentarii (1)

Draga Noastra Ina, citesc si nu ma mai satur.....aceste Amintiri...si daca nu te superi...cand mai poti si mai doresti...mai vreau!!!!....dar doar atunci cand crezi tu ca poti.....te imbratisez cu toata caldura de care sunt instare...

Postat de Camelia (mama Cristianei) la 04 Februarie 2011

cand aveam vacanta sau un wekend liber, parintii Cristianei ne luau la munte. minivacantele la munte, la cabana lu Cris sunt alte amintiri de neuitat.... mergeam cu masina, plecam de obicei de dimineata, ascultam ablumul formatiei Holograf pe vremea aceia. ne placea la amandoua foarte mult. o data, tatal lui Cris ne-a dus la Muntele Mic. de jos de undeva ne-am luat bagajele si cu o masina dacia papuc deschisa in spate am urcat pana sus. cred ca pana in locul unde sa construit mai apoi Crucea de la Muntele Mic. au trecut anii, eram mai mici, aproape ca nu/mi mai amintesc bine, dar stiu ca de acolo, parca, am plecat mai departe si daca nu ma insel in ziua aceea am ajuns ori la cabana aceea din lemn, unde urcam in camera pe o scara tot de lemn. seara ininte de culcare, tatal Cristianei ne-a scos afara in fata cabanei la o gura de aer. am luat patura, stateam acolo toti si priveam stelele. eram Cris, Inu, Raul, eu, si Domnul Cristi.in fata cabenei, pe Muntele Mic, doar noi, natura, intunericul si stelele. a fost asa de frumos.......minunat sentiment, minunata amintire.


Postat de Ina Nica, la data 03 Februarie 2011
Comentarii (1)

Avem si cateva poze de atunci....te iubesc Ina!

Postat de Camelia (mama Cristianei) la 04 Februarie 2011

poate cele mai dragi amintiri sunt acelea de cand eram mai micute, prin generala. eram prietene fffff bune. de nedespartit chiar uneori. faceam multe impreuna si povesteam orice. imi era asa de drag sa merg acasa la Cris acolo unde statea ea in zona Steaua. are niste parinti minunati, extraordinari, care i-au dat Cristianei o educatie aleasa dar si foarte multa libertate de a fi, de a se expima asa cum era ea. si este de apreciat. nu multi parinti sunt ca ai ei. cred ca oricine ii cunoaste stie asta. ce minunati sunt si cum s-au purtat cu Cris, oferindu-i toate cate avea nevoie. deci era chiar o placere sa stai cu ei, sa fii primit la ei in casa. mergeam des la Cris, ne jucam impreuna, ne faceam amintiri, mai stiu eu ce faceam.... dormeam la ea in patutul ala ei din camera, cu dodo mereu pe langa noi, ori in sufragerie uneori. seara mancam ceva, primeam de obicei ceva bun, faceam un dus si ne bagam in camea...... doamne ce copile eram si ce frumos era...uneori seara stateam cu Tanti Cami acolo in bucatarie unde palavrageam, povesteam diverse chestii.... mai stiti Tanti Cami? era o adevarata placere sa discuti cu acest om care intelegea orice.. era asa, cum sa spun eu...foarte deschisa cu noi, o mama buna, o mama moderna, o mama exemplara. Cris a fost mereu norocoasa din punctul acesta de vedere. avea o familie estraordinara. si un tata pe masura. nu stiu....parca nu imi gasesc cuvintele acum pentru ce am trait atunci, pentru ce a insemnat Cris si familia ei pentru mine.. Cris tu stii ca nu te voi uita niciodata, esti mereu in sufletul meu!


Postat de Ina Nica, la data 03 Februarie 2011

Mumi si Taci (bunicii mei) o ingragesc mult pe Cris. tot timpu ei ne intrebau de ea....

Postat de ina la 04 Februarie 2011

Citesc,citesc...o multime de amintiri,de mesaje..atatia oameni au cunoscut-o pe Cristiana,atatia au iubit-o,o iubesc...Fiecare rand scris in aceasta carte exprima ceva unic,profund,fiecare om ce are amintiri comune cu Cristiana le descrie cu atata naturalete incat le poti vizualiza.Ce fel de om a fost Cristiana?Citeste aceasta carte si vei plange apoi alaturi de cei ce au scris in ea si te vei gandi :ce pacat ca nu am cunoscut acest inger!!!!! Sa te odihnesti in pace copil pe pamant ,inger in Cer si sa ai grija de mama ta!Te pup Cami si te iubesc


Postat de Lori, la data 03 Februarie 2011
Comentarii (1)

Si eu te pup si te iubesc Lori....MULTUMESC!...asa cum am spus...am nascut un Inger, am trait langa un Inger ...si nu am stiut!!!!!!

Postat de Camelia (mama Cristianei) la 04 Februarie 2011

TE IUBESC CRISTIANA SI NU TE VOI UITA


Postat de Cristian din IZIMSA, la data 01 Februarie 2011

tot cu Criss mergeam si la BUNICII ei din centru. cand ne aflam prin oras, sau chiar de acasa plcam la ei special sa-i mai vada si pe ei. urcam cu lifu acolo in bloc si apoi tot timpu bunica ei ne astepta in usa......inauntu ne servea cu ce avea ea prin casa...de obicei cu ceva bun facut de dansa. apoi stateam la povesti in sufragerie la masa. era placut deoarece aveau niste draperii groase pentru a-i ferii de caldura de afara...si era asa de bine.... cand plecam bunicii ei erau din nou la usa. ne petreceu si ne faceau cu mana pana intam in lift.... mi-e dor de toate astea!

Postat de ina la 03 Februarie 2011

CRISTIANA TE IUBIM SI NU TE VOM UITA NICIO DATA


Postat de Cepoi Cristian din IZIMSA, la data 01 Februarie 2011
Comentarii (0)

Bunicul Cristianei, imi povestea...." Cand ma plimbam cu Cristiana prin parc, cand era micuta...la un momendat...spunea - " Bunule, vreau sa ma iei in brate ca MI S_AU PLICTISIT PICIOARELE.!"..." este o amintire tare draga lui.


Postat de Mami Tau din Acasa la Cristiana, la data 24 Ianuarie 2011
Comentarii (0)

Stiti ca obisnuiam sa urcam pana la ultimul etaj al blocului turn sa "privim lumea?"...vedeam totul..vedeam si Catedrala,si cele doua biserici de la noi din zona...era un sentiment minunat!! Doamne,ce amintiri!!! Cris,as vrea sa povestim impreuna!!! Imi pare atat de rau pt ce ti s-a intamplat!! Te vreau inapoi!!!...


Postat de Cori, la data 08 Ianuarie 2011
Comentarii (1)

N-am stiut, Cori draga!...n-am stiut!

Postat de Camelia (mama Cristianei) la 08 Ianuarie 2011
Termeni si conditii | Contact | FAQ

Site-uri Partenere: Seminee      Prahova Business      Monitorizare GPS      Voicemarket